Orice angajator este obligat prin lege sa creeze un climat de munca astfel incat angajatul sa se intoarca acasa de la serviciu la fel de sanatos precum a venit la inceperea programului. Cum va face, insa, acest lucru? Angajatorul se poate descurca singur sau este obligat sa contracteze serviciile unei firme specializate in protectia muncii? Aflati raspunsurile la aceste intrebari si multe alte informatii utile din articolul urmator.

Ce inseamna de fapt securitate si sanatate in munca (protectia muncii in veche varianta din Legea 90/1996)? Conform definitiei din Legea 319/2006, securitatea si sanatatea in munca este “un ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca”. Tradus intr-un limbaj mai apropiat noua inseamna ca angajatorul trebuie sa creeze un climat de munca astfel incat angajatul sa se intoarca acasa de la munca la fel de sanatos precum a venit la inceperea programului.

Legea 319/2006 si Hotararea de Guvern 1425/2006 (Normele de aplicare a Legii 319/2006) au ca scop instituirea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor. Totodata aceste prevederi stabilesc principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Aceste prevederi legale se aplica tuturor sectoarelor de activitate, publice si private, indiferent de numarul de angajati sau de functiile acestora (angajator, lucrator sau reprezentant al lucratorilor).

Ce obligatii avem ca angajator? Foarte multe si foarte variate, printre care cele mai importante fiind urmatoarele:
• Asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor in toate aspectele legate de munca;
• Prevenirea riscurilor profesionale;
• Informarea si instruirea lucratorilor;
• Asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.
Principalele modalitati de implementare a obligatiilor de mai sus sunt:
• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate si combaterea lor direct la sursa;
• adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie;
• inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
• adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
• furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
Pentru a se conforma acestor obligatii un angajator trebuie sa apeleze la un specialist care poate fi un angajat intern cu studii de specialitate (care se numeste lucrator desemnat) sau la o firma specializata in domeniu si care sa detina un certificat de abilitare eliberat de catre Ministerul Muncii impreuna cu Inspectoratele Teritoriale de munca (care se numeste serviciu extern).

Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale si trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin conform legii. In cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile din cadrul companiei.

In cazul companiilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, in urmatoarele conditii:
• activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt din cele prevazute in anexa nr.5 (vezi mai jos detalii);
• angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere;
• angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca sau trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau poate sa apeleze la servicii externe.
In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
• activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt din cele prevazute in anexa nr.5 (vezi mai jos detalii);
• riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
• angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere;
• angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca sau trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau poate sa apeleze la servicii externe.
In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor intre 50 si 149 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii sau, in cazul in care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie, iar in cazul in care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Toate aceste prevederi enumerate mai sus trebuie puse in aplicare inca de la infiintarea companiilor, nerespectarea lor ducand la amenzi ce au cuantumul cuprins intre 2000 – 1000 lei.

Anexa 5 amintita in articol se refera la Anexa 5 la la Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1425/2006. Activitatile incluse in aceasta anexa sunt:

1. Activitati cu risc potential de expunere la radiatii ionizante.
2. Activitati cu risc potential de expunere la agenti toxici si foarte toxici, in special cele cu risc de expunere la agenti cancerigeni, mutageni si alti agenti care pericliteaza reproducerea.
3. Activitati in care sunt implicate substante periculoase, potrivit prevederilor HG nr. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase.
4. Activitati cu risc de expunere la grupa 3 si 4 de agenti biologici.
5. Activitati de fabricare, manipulare si utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice si alte produse care contin materii explozive.
6. Activitati specifice exploatarilor miniere de suprafata si de subteran.
7. Activitati specifice de foraj terestru si de pe platforme maritime.
8. Activitati care se desfasoara sub apa.
9. Activitati in constructii civile, excavatii, lucrari de puturi, terasamente subterane si tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime.
10. Activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale.
11. Producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a acestora.
12. Activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu.
13. Activitati care implica riscuri electrice la inalta tensiune.
14. Activitati de producere a bauturilor distilate si a substantelor inflamabile.
15. Activitati de paza si protectie.